Povestea culorilor

Dumneaei s-a indragostit intr-o dimineata cat se poate de senina, in care cerul prevestea soare mult, de altfel, cum aratau majoritatea diminetilor ei. Ea isi incepuse ziua monotona, la fel cum facuse intr-o mie de alte dimineti. Asta pana cand l-a vazut. El a inceput a-i picura stropi de culoare peste desenele innegrite,monotone, iar tabloul vietii ei devenea din ce in ce mai vesel. O picatura de verde praz, un strop de galben deschis si o priveliste de primavara renascuta i se perinda prin fata ochilor.El o invata fiecare culoare in parte, ii arata chiar culori nemaivazute de ea pana atunci. Noile culori descoperite erau combinate cu alte culori si tot asa el i-a aratat diversitatea lucrurilor in viata.:
- Nimic nu e ceea ce pare, spunea el. Incearca sa vezi mai mult decat ti se arata
pentru ca ceea ce e cu adevarat frumos si interesant e ascuns. Lucrurile pt care merita sa lupti sunt exact sub nasul tau, desi nu le vezi de atat timp. Toti cautam ceva, dar nici unul dintre noi nu stie unde sa se uite. Ceea ce cauti tu e dincolo de aparente, dincolo de ceea ce vede toata lumea, dincolo de culorile cunoscute si vazute de toti. Tu cauti ceva special, se vede in ochii tai ca nu te multumesti cu putin. Esti o visatoare si o realista in acelasi timp. De ce folosesti doar culori stiute de toti? As vrea sa incerc sa te ajut sa sa-ti pictezi un tablou al vietii nemaivazut pana acum.
Iar ea isi lasa mana in mana lui si incepura amandoi sa picteze ceva nemaivazut pana
acum nici de ei nici de ceilalti.. Nu numai varietatea noilor culori erau placute ,ci si emotiile traite impreuna. Fiecare sentiment avea cate o culoare noua, fiecare gand nu semana cu altul.
Pana cand intr-o zi fata descoperi pe tablou si in sufletul ei o culoare nemaintalnita pana atunci. Era un fel de combinatie intre afectiune, dorinta, atasare, respect,..nici ea nu stia sigur ce anume a combinat, dar culoarea se numea iubire si era mai frumoasa decat toate celelalte. Aceasta culoare ii facuse tabloul inzecit mai viu si mai frumos. Defapt, aceasta culoare infrumusetase tot tabloul.
Si el s-a mirat cand a vazut iubirea in ochii ei. O vedea fericita si schimbata. Vedea
ca incet incet fata va ajunge la ceea ce isi dorise. A reusit. O facuse fericica si implinita, chiar si fara sa vrea. O schimbase. Era sincera, vesela, spunea ce simte… Si ea se mira de schimbarea ce o facuse in timpul cand a fost langa el
-Daca m-ai fi vazut acum 4 luni cum eram…nu m-ai fi recunoscut, spunea ea. Culorile de acum nu seamana deloc cu cele de atunci. Cu tine sunt libera. Tie nu am ce sa-ti ascund. Tu m-ai ajutat mereu.
Si fata ii arata tablourile pictate de ea cu 4-5 luni in urma. Erau monotone. Semanau toate intre ele si nu exprimau nimic. Nu aratau nici urma de sinceritate, iubire fericire, ci doar lucruri stiute de toata lumea, folosind colori cunoscute de toti
El zambi si isi dadu seama ca isi atinsese scopul. Intrase in viata ei intr-o zi ca oricare alta si la fel de repede va trebui sa plece.
-Fara regrete, totul e spre bine , isi spunea el
O facuse fericita, o facuse un om implinit, ii aratase lucrui nemaivazute de ea pana atunci, sentimente nemaitraite, lectii nemaiauzite, culori inexistente decat in sufletul ei…si al lui. Stia ca e o parte importanta din viata ei si ca ea nu il va uita niciodata, dar simtea ca e momentul sa plece. Mai erau si alte tablori de pictat, alti oameni de descoperit si de ajutat. El era un calator. Nu avea casa asa ca nu stia nici el unde o sa se duca. El vroia doar sa ajute oamenii, sa ii invete sa traiasca.
Asa ca se hotara sa plece. Astfel fata va descoperi si alte culori :singuratate, tristete, curiozitate, gelozie…
A doua zi strainul nu mai era acolo. Plecase fara nici un anunt. Ii lasase doar 2 lucruri : tablorile vietii ei pictate impreuna cu el( puse in ordina in care au fost pictate, fiecare tablou repezentand o lectie invatata impreuna) iar astfel fata vazu schimbarile facute, iar langa tablouri gasi un mic biletel.
Lua repede biletul in mana si il citi:

Draga Carina,

Sper ca vei intelege motivul plecarii mele. Amandoi am fost in acelasi timp si calatori si poteci in aceasta scurta calatorie prin viata.Ne-am invatat reciproc cum trebuie trait si ce trebuie facut. Amandoi am fost si calauza si poteca , am ajutat si ne-am lasat ajutati.
Dar totul impreuna. Si tu esti o parte importanta din viata mea, asa cum si eu stiu ca sunt important in viata ta. Nu ne vom mai vedea, dar amintirea ramane. Eu nu am sa te uit. Cat timp am fost langa tine si eu am pictat un tablou(primul tablou pictat de mine…si am sa il numesc iubire…sau carina).Nu fi trista, nu vei fi uitata. Invata din experienta noastra, din ceea ce a fost, si incearca sa continui, asa cum voi continua si eu



Nu se semna, dar fata intelesese ca e de la el. Incerca sa mai picteze o data folosind culorile invatate de el, vroia sa-si deseneze toate sentimentele din acel moment. Dar oricat a incercat, nu a mai putut sa il faca sa semene nu celelalte tablouri. Desi ea inca il mai iubea, pe tablou erau si alte sentimente.
Stia si ea ca nu o sa il uite, dar pleca inainte cu speranta, cu iubire, cu multe lucruri invatate si cu un calator in suflet ce i-a schimbat viata.