Traim la oras. Monotonia ne doboara. In fiecare zi batem aceeasi carare bine batatorita( asfaltata chiar) de o mie de alti pasi. Ne intoarcem acasa tot pe acolo.Ne pierdem 30 de ore pe saptamana intr-un loc de unde ar trebui sa invatam lectii despre viata, istorie, bune maniere. Cum poti invata dintr-o carte cum sa traiesti. In carte gasesti sfaturi,ideile altor oameni. Dupa ce citesti cartea, mintea ta decide ce vrea sa retina si ce nu. Nu totul trebuie luat asa cum ti se zice. Daca citesti o carte despre viata nu poti spune ca ai si trait.
Cele mai bune lectii le inveti singur. Ti se dau 1000 de teoreme. Pentru ce?...Ca sa te poti descurca in viata. Dar cine te va mai intreba vreodata despre acea teorie? In cel mai rau caz poate inca cineva.
Recunosc, sunt lucrui care se invata la scoala, sunt lucruri care ne intereseaza, ne capteaza atentia, dar nu pe toti ne intereseaza aceleasi lucruri.
Cand ai auzit pe cineva sa-ti spuna:" Dute in lume. Viziteaza tot ce poti. Ajuta pe cine poti...si vei stii mai multe decat dupa 20 de ani de scoala". Cine ti-a vorbit despre frumusetea intinderilor care ne inconjoara? Cine ti-a vorbit despre obiceiurile altor popoare? Cine ti-a vorbit despre fericire? Cine ti-a spus ce e iubirea? Unde o poti cunoaste? In sala de clasa? Sau studiind tipologia agentiei de turism? Sau invatand despre inflatie? Cine ti-a vorbit despre prietenie? Cine te-a facut sa crezi cu adevarat in ceva fara sa te indoctrineze?
Sufletul si mintea trebuiesc disciplinate...pana ajung sa nu mai simta nimic si sa nu mai gandeasca nimic pe cont propriu. Trebuie impuse reguli. Trebuie construite modele din care nu putem iesi. Trebuie sa ajungi sa te simti vinovat pentru fiecare greseala(inclusiv ca nu ai adus un document la timp)
Si toate astea pentru ce? Pentru ca la sfarsit toate sa fie uitate, toate ideile si sperantele tale de viata sa fie sterse, pana cand nu mai esti copil. Se spune ca varsta copilariei este cea mai frumoasa. De ce oare? Copiii viseaza, copiii danseaza, topaie in mijlocul strazii fara sa le fie frica de masini, copiii spun exact ce simt, nu le e rusine de nimic. Copiii au teluri, obiective proprii pe care daca nu le indeplinesc acum, se intorc si o iau de la capat maine. Copiii cred in eroi si in minuni.
Noi in ce credem?