poezia calauzei

Iat'al verii alin
Ca o boare s-a dus
Totu-mi merse din plin
Însă nu e de-ajuns.

Blîndă soarta-mi zîmbea
Drept în palmă mi-a pus
A norocului stea.
Însă nu e deajuns.

Viaţa-mi da cu prisos
Rău şi bine mi-a pus
Spre a-mi fi de folos.
Însă nu e deajuns.

Sub aripă mă lua
Triştea vieţii, şi-ascuns
De primejdi ma salva.
Însă nu e deajuns.

Frunzele-mi ocrotea
Nici un ram n-a apus
În lumina de zi.
Însă nu e deajuns.